Inca din
copilarie ne dorim sa traim liberi ,asadar ar trebui sa intelegem semnificatia
acestui cuvant.Auzeam oamenii vorbind in numele libertatii ,si cu cat aparau
mai cu foc acest drept unic , cu atat mai inrobiti se dovedeau fata de
dorintele parintilor , fata de o casatorie in care ii promiteau celuilalt ca
raman impreuna “tot restul vietii” , fata de bani , fata de regimuri,de
proiectele facute pe jumatate, de iubirile carora nu li se putea spune “nu” sau
“pana aici” , de duminici cand erau obligati sa ia masa cu cine nu aveau chef.
Sclavi ai luxului, ai aparentei de lux , ai aparentei de
aparenta de lux.
Sclavi ai unei vieti pe care nu au ales-o , dar pe care s-au
hotarat sa o traiasca – fiindca cineva a reusit sa-i convinga ca acela era cel
mai bun lucru pentru ei .
Si-si traiau asa zilele si noptile, monoton , intr-o
viata in care aventura era un cuvant dintr-o carte sau o imagine la televizor,
viata totdeauna inlantuita, iar daca li se oferea vreo portita , spuneau mereu “Nu
ma intereseaza, nu doresc asa ceva”.
Cum puteau sti daca doresc sau nu ceva ,de vreme ce
niciodata nu trecusera printr-o astfel de experienta? Dar era inutil sa
intrebi: le era cu adevarat frica de orice schimbare in stare sa clatine lumea
cu care erau obisnuiti... "
Morbi leo risus, porta ac consectetur ac, vestibulum at eros. Fusce dapibus, tellus ac cursus commodo, tortor mauris condimentum nibh, ut fermentum massa justo sit amet risus.